Mama lucrează la spitalul dermatologic Oradea (staţionar 1 vis-a-vis de magazinul Crişul). Până de curând, puteam intra la orice oră. Câteodată era un paznic, dar puteam intra lejer, fără să dau prea multe explicaţii. Vineri seara am încercat să intru, dar uşa era închisă. Am încercat cealaltă intrare, care e pentru maşini, dar paznicul m-a oprit, şi chiar dacă i-am explicat că mama e asistentă, nu m-a lăsat să intru. O măsură bună, aş putea spune. A trebuit să o sun pe mama pe mobil să iasă afară.

Dacă până acum paznicii erau doar de formă, acum văd că îşi iau rolul în serios. Înainte putea intra oricine în spital, şi chiar s-au înregistrat furturi (nu mă mir).

Acest articol a fost scris la data de February 8, 2010 ora 10:50 pm. Răspunsurile la acest articol se pot urmări aici. Puteţi lăsa un răspuns, sau un trackback de pe site-ul dvs.

Scris în Povestiri din criptă de Jorj Fără comentarii