Plimbându-mă prin Selgros, îmi pun în coş un flacon de 5 litri cu soluţie de spălat parbriz pentru iarnă. Ajung bucuros la maşină, arunc restul lucrurilor în portbagaj, deschid capota şi iau flaconul de 5 litri ca să alimentez cu soluţie. Mă apuc să învârt de dop, parcă mergea în gol. Învârt în cealaltă direcţie, nimic. Ridic flaconul, îl întorc cu capul în jos, scutur, iar învârt de dop. Pun flaconul jos, apăs dopu, învârt cât pot eu, ţac ţac ţac, mers în gol. Măi să fie.

Renunţ pe moment şi ajung acasă. După ce descarc bagajele, îmi îndrept atenţia către inamicul nr 1. Şuturi, pumni, învârtit dopu într-o direcţie, apoi în cealaltă, pus pe nevastă să încerce, nimic.

Într-un final, am luat cutter-ul şi am tăiat partea de sus a flaconului. Eu nu înţeleg de ce fac ăştia sisteme aşa complicate de deschidere.

Acest articol a fost scris la data de November 9, 2009 ora 10:03 am. Răspunsurile la acest articol se pot urmări aici. Puteţi lăsa un răspuns, sau un trackback de pe site-ul dvs.

Scris în Povestiri din criptă de Jorj 1 comentariu