Arhiva "Povestiri din criptă"

Mă plimbam prin Lotus în careva zi şi intru la Debenhams. Haine faine dar cam scumpe. Câteodată sunt şi reduceri, am prins un blug de calitate la 85 lei. Deci intru în magazin, şi văd un pantalon mişto de catifea: 160 lei. Bun, îl iau. Asta acum vreo 3 săptămâni.

Azi intru iar în magazin. Scrie peste tot mare: reduceri de 30%. Ia să vedem. Ajung lângă pantalonii de acum 3 săptămâni, unde scrie mare: preţ cu reducere 140 lei, preţ iniţial 200 lei. Şi ăsta nu era singurul articol la care preţul iniţial era mărit ca să pară reducerea mare.

Momentan sunt în căutarea unui apartament mai mare. Am fost să vizitez unul cu 4 camere, pe Bulevardul Decebal. Etaj 4/7. Una din condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească apartamentul viitor e ca să nu fie la ultimul etaj, sau la parter.

Ajung în faţa blocului, sun la interfonul nou, care îmi cântă ceva muzicuţă. În scara blocului era totul aranjat şi curat. Intru în lift şi apăs la etajul 4 din 6 disponibile. Apartamentul era ok, gresie, termopane, etc. Proprietara avea vreo 7 pisici, mi-era frică să calc pre vreuna. La plecare impresia a fost bună.

Ies din scara blocului şi mă distanţez puţin. La un moment dat mă uit în sus spre blocul pe care tocmai l-am vizitat. Număr etajele: 1,2,3,4. Huh? 4? Parcă erau 7 ! Mai număr odată. Iar 4. Ceva nu-i bine. Nu mai ştiu număra? Stau ca boul câteva secunde, apoi mă îndepărtez încă puţin. Am ajuns într-un unghi mai bun şi ce observ? Blocul era în trepte, lol. Adică etajul 4 era semi-ultimul. Pe 2 dintre camere începea etajul 5, iar alte 2 erau “descoperite” (era o parte din acoperiş). Acoperişul era asemenea unei scări, ultimele etaje fiind 4,5,6 şi 7.

Eu nu prea am mai văzut asemenea blocuri vechi. Oare de ce le-au făcut aşa? Să se scurgă apa de la un etaj la altul când ploua?

Am fost aseara la Hanul Pescarilor, la restaurant, pentru ceva haleală. Hanul este un loc de relaxare, fiind construit în jurul lacului din apropierea localităţii Săldăbagiu de Munte. Se poate merge la pescuit, este un restaurant, sală de nunţi, piscină, camere pentru cei ce vor cazare, etc. Se ajunge acolo cu maşina mergând în sus spre spitalul Judeţean, trecem de hotelul Silver şi o luăm pe drumul ce merge în stânga jos spre Săldăbagiu de Munte.

Anyway, am fost la restaurant, care e aranjat rustic, fiind prezente multe elemente de decor vechi, de exemplu lămpi din acelea vechi cu ulei. Până şi chelnerii sunt îmbrăcaţi în straie populare. E o locaţie frumoasă şi liniştită. Seara sunt şi cântăreţi live la restaurant. Am comandat nu ştiu ce fel din meniu (mâncărurile aveau poză şi mi-a plăcut cum arată). Mâncarea este foarte bună şi multă. Nu am reuşit să mănânc tot deşi îmi era o foame mare. Pe marginea lacului sunt amenajate locuri de pescuit, dar din păcate era seară, şi nu am văzut prea bine lacul.

Voi mai reveni la Han pentru că mi-a plăcut locul şi mâncarea.

Stăteam liniştit la coadă la casă în Carrefour. Ştiţi ce dimensiune au cărucioarele de la Carrefour nu? Bun. La un moment dat, la casa alăturată, vine unu mai colorat şi se aşează la coadă, nu cu unul, ci cu 2 cărucioare pline ochi cu flacoane de 1 litru de ulei de floarea soarelui. Şi nu, nu erau baxuri. Şi nici aranjate. Erau aruncate flacoanele unul peste altul de zici că le-o măturat cu lopata de pe raft direct în cărucior. Casiera când l-a văzut a făcut crize. Nu am mai stat să văd, dar sunt curios cât timp a durat până a numărat flacoanele să le poată taxa.

Plimbându-mă prin Selgros, îmi pun în coş un flacon de 5 litri cu soluţie de spălat parbriz pentru iarnă. Ajung bucuros la maşină, arunc restul lucrurilor în portbagaj, deschid capota şi iau flaconul de 5 litri ca să alimentez cu soluţie. Mă apuc să învârt de dop, parcă mergea în gol. Învârt în cealaltă direcţie, nimic. Ridic flaconul, îl întorc cu capul în jos, scutur, iar învârt de dop. Pun flaconul jos, apăs dopu, învârt cât pot eu, ţac ţac ţac, mers în gol. Măi să fie.

Renunţ pe moment şi ajung acasă. După ce descarc bagajele, îmi îndrept atenţia către inamicul nr 1. Şuturi, pumni, învârtit dopu într-o direcţie, apoi în cealaltă, pus pe nevastă să încerce, nimic.

Într-un final, am luat cutter-ul şi am tăiat partea de sus a flaconului. Eu nu înţeleg de ce fac ăştia sisteme aşa complicate de deschidere.

Sâmbătă trebăluiesc prin casă. Afară destul de cald, dar înăuntru era şi mai cald. Nu am înţeles de ce, până când am pus mâna pe calorifer şi am observat că dau căldură de la punctul termic. Ies pe balcon să mut nişte lucruri şi observ cum începe să picure de sus pe lângă perete. Mă uit ca boul câteva minute, şi văd că pe interior începe să se ude.

Hai la vecinu de sus de la etajul 7. Sun de 3 ori. Nimic.

Jos la 3 la şefu de scară. Sun de 2 ori. Nimic.

De la etaju 4, unde stă tanti ce înregistrează citirea contoarelor, ne trimite la etaju 9.

De la etaju 9, ne trimite la 8, că soţu nu-i acasă.

La 8 o doamnă simpatică ne dă cheia de la subsol şi ne recomandă să mergem până la punctul termic de lângă bloc. Acolo era închis.

Deschid uşa de la subsol: beznă. Merg sus până la 6 după lanternă pe scări, căci liftul era blocat la 4.

Iau lanterna şi cobor la subsol. Neavând habar care e ţeava ce duce apa în calorifere, încep să închid câteva robinete aflate pe conducte fierbinţi, evitând pânzele de paianjen şi şobolani decedaţi.

Urc înapoi la 6 să văd dacă am rezolvat ceva. Apa încă tot curge. Între timp, doamna de la 8 reuşeşte să-l contacteze pe proprietar. Până să vină proprietarul, mai fac câteva ture la subsol să văd dacă mai pot închide ceva.

Proprietarul apare în vreo 20 minute şi închide robineţii de la calorifer.

Verdict: balcon inundat, perete ud pe interior, febră de la urcat / coborât scări.

Nu ştiu ce bai au cărucioarele de la Carrefour, dar curentează de numa. Aproape de fiecare dată când merg la cumpărături în Carrefour şi iau un cărucior, mă curentez. În timpul mersului dacă ating partea metalică a căruciorului primesc un şoc destul de serios. Se şi aude ceva ţăcănit când plimb căruciorul asemeni unei brichete ce se aprinde. Ăştia or băgat curent în cărucioare dom’le.