Arhiva "Povestiri din criptă"

Mama lucrează la spitalul dermatologic Oradea (staţionar 1 vis-a-vis de magazinul Crişul). Până de curând, puteam intra la orice oră. Câteodată era un paznic, dar puteam intra lejer, fără să dau prea multe explicaţii. Vineri seara am încercat să intru, dar uşa era închisă. Am încercat cealaltă intrare, care e pentru maşini, dar paznicul m-a oprit, şi chiar dacă i-am explicat că mama e asistentă, nu m-a lăsat să intru. O măsură bună, aş putea spune. A trebuit să o sun pe mama pe mobil să iasă afară.

Dacă până acum paznicii erau doar de formă, acum văd că îşi iau rolul în serios. Înainte putea intra oricine în spital, şi chiar s-au înregistrat furturi (nu mă mir).

La bunici se vrea desfiinţarea fixului romtelecom cu abonament extra scump fără beneficii, fiind înlocuit cu un mobil cosmote hyper ieftin cu minute căcălău. Se efectuează una bucată apel telefonic la suport tehnic:

- Bună ziua, am dori să tăieţi linia telefonică că ne mutăm.
- Sigur, tăiem.

După câteva zile sună de la ei să prezinte o super ofertă pentru a rămâne la ei. Moşul cum nu aude bine, o fi mormăit ceva acolo, dar linia telefonică a rămas în picoare.

Se reia apelul telefonic.

- Doamnă, am mai sunat, vă rog tăieţi linia telefonică că ne mutăm.
- Dar ştiţi…
- Tăiaţi că nu ne mai trabă !
- Bine, tăiem.

Asta anu trecut. Amu in ianuarie linia încă mergea. Un ultim apel telefonic.

- Şefule, dacă nu tăiaţi…
- Sunteţi programat pentru deconectare în 25…
- Dar io am sunat de 2 luni să-l deconectaţi !
- Ştiti, să vă explic.
- N-am nevoie.

Cât de greu poate fi să deconectezi un post telefonic? Poate dacă nu se plătea deconectau mai rapid.

UPDATE: a 2-a zi am primit un mail de la un reprezentant Romtelecom care a citit acest post. a 3-a zi s-a rezolvat problema.

Pentru că sunt în căutarea unui apartament, am dat şi peste câteva agenţii imobiliare la apelarea numerelor din ziar / internet. Iată cât de interesate sunt de atragerea noilor clienţi:

Agenţia 1, acum vreo 2 luni
Eu: -Bună, în legătură cu apartamentul…
Agenţie: -Suntem agenţie, avem o grămadă de apartamente.
Dau detalii despre anunţul ce l-am citit
Agenţie: -Colegul care se ocupă nu este momentan în birou, când revine vă va suna.

N-am mai auzit de ei.

Agenţia 2
Eu: -În legătură cu apartamentul de pe Magheru…
Agenţie: -Este la etajul 6 din 9, etc (detalii)
Eu: -Când aş putea să-l văd?
Agenţie: -Vorbesc cu proprietara şi vă sun mai târziu.

Pauză.

Agenţia 3
După o convorbire telefonică, am fost la sediu. Atunci vroiam un schimb de apartamente. Găsise a 2-a zi pe cineva care vroia schimb, dar nu vroiam eu la parter, aşa că a spus că mai caută. Nu m-a mai sunat de vreo 2 luni.

Agenţia 4
Întreb de apartament, îmi zice unde e, îi zic că nu prea îmi place, ei îmi spun că au şi altele şi că să trec pe la sediu, dar că pleacă nu ştiu unde şi ne auzim miercuri la telefon (era luni parcă). Nu ne-am mai auzit în veci.

Agenţia 5
Am fost la ei la sediu, cel ce se ocupa de apartamente nu era acolo, aşa că m-a sunat ceva mai tarziu să stabilim o întâlnire. I-am spus eu că îl voi suna spre sfârşitul săptămânii, nu am mai făcut-o pentru că vroia să semnez nu ştiu ce hârtii, dar nici ei nu au mai dat vre-un semn de viaţă.

Mă aşteptam să insiste, dar nu a fost cazul la nicio agenţie.

De revelion am petrecut ceva timp pe la ai mei, pe acasă şi prin centru la focurile de artificii. În centru s-a adunat multă lume, circulaţia maşinilor era permisă, aşa că taxiurile şi restul şoferilor care s-au aventurat prin centru au înaintat cu greu. Artificiile mi-au plăcut, au durat aproximativ 10 minute, iar cât timp a ţinut bubuiala nu a mai plouat.

În rest am povestit şi m-am uitat la TV, unde au fost numai prostii. În mare parte au fost manele, muzică populară, sport şi … p0rn. Pe la ora 1, pe vreo 4 canale erau filme XXX, la PRO TV deja repetau prostiile cu ţigani ce le-au dat pe la vreo 11 iar cântăreaţa Delia Matache a apărut simultan să cânte în emisiunile a 2 posturi TV. Tot pe la vreo 1, la realitatea erau ştiri care au constat în redarea filmării artificiilor ce au durat 20 minute.

Şi pentru că acesta e primul post din 2010, vreau să vă urez tuturor un an nou cât mai bun.

Pentru că pe când aş ajunge în faţa frigiderului cu băuturi aş uita deja ce fel de băutură s-a comandat.

Acus câţiva ani am fost în concediu la Bran cu nişte prieteni şi ne-am cazat la Vila Bran. Fain loc, nu te lasă să te plictiseşti. Într-o zi am fost la restaurantul din incinta complexului de vile, şi am aşteptat să vină chelneru să ia comanda. Eram 4 inşi. Şi vine tipu, fără foaie şi pix, nimica. Şi băgăm fiecare: felu 1, felu 2, desert, pâine, vreau şi ardei iute lângă supa aia, smântână aveţi? şi vreau şi desert, ba stai că şi io vreau desert şi pâine la supă, plus o salată de varză, etc. Chelneru statea şi ne asculta, fără să noteze nimic. Toţi 4 am comandat 2 feluri plus accesorii (pâine, ardei iuţi, salate, etc) şi desert. Fără să greşească sau să mai întrebe din nou, chelneru ne-a adus la toţi ce am cerut.

Dacă aş fi fost io în locu lui, în momentul în care al 2-lea om ar fi dat comanda, aş fi uitat ce ar fi zis primul. Chiar dacă mi-aş fi notat, probabil aş fi uitat că s-a efectuat comanda, dacă restaurantul era plin.

Mă plimbam prin Lotus în careva zi şi intru la Debenhams. Haine faine dar cam scumpe. Câteodată sunt şi reduceri, am prins un blug de calitate la 85 lei. Deci intru în magazin, şi văd un pantalon mişto de catifea: 160 lei. Bun, îl iau. Asta acum vreo 3 săptămâni.

Azi intru iar în magazin. Scrie peste tot mare: reduceri de 30%. Ia să vedem. Ajung lângă pantalonii de acum 3 săptămâni, unde scrie mare: preţ cu reducere 140 lei, preţ iniţial 200 lei. Şi ăsta nu era singurul articol la care preţul iniţial era mărit ca să pară reducerea mare.

Momentan sunt în căutarea unui apartament mai mare. Am fost să vizitez unul cu 4 camere, pe Bulevardul Decebal. Etaj 4/7. Una din condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească apartamentul viitor e ca să nu fie la ultimul etaj, sau la parter.

Ajung în faţa blocului, sun la interfonul nou, care îmi cântă ceva muzicuţă. În scara blocului era totul aranjat şi curat. Intru în lift şi apăs la etajul 4 din 6 disponibile. Apartamentul era ok, gresie, termopane, etc. Proprietara avea vreo 7 pisici, mi-era frică să calc pre vreuna. La plecare impresia a fost bună.

Ies din scara blocului şi mă distanţez puţin. La un moment dat mă uit în sus spre blocul pe care tocmai l-am vizitat. Număr etajele: 1,2,3,4. Huh? 4? Parcă erau 7 ! Mai număr odată. Iar 4. Ceva nu-i bine. Nu mai ştiu număra? Stau ca boul câteva secunde, apoi mă îndepărtez încă puţin. Am ajuns într-un unghi mai bun şi ce observ? Blocul era în trepte, lol. Adică etajul 4 era semi-ultimul. Pe 2 dintre camere începea etajul 5, iar alte 2 erau “descoperite” (era o parte din acoperiş). Acoperişul era asemenea unei scări, ultimele etaje fiind 4,5,6 şi 7.

Eu nu prea am mai văzut asemenea blocuri vechi. Oare de ce le-au făcut aşa? Să se scurgă apa de la un etaj la altul când ploua?

Am fost aseara la Hanul Pescarilor, la restaurant, pentru ceva haleală. Hanul este un loc de relaxare, fiind construit în jurul lacului din apropierea localităţii Săldăbagiu de Munte. Se poate merge la pescuit, este un restaurant, sală de nunţi, piscină, camere pentru cei ce vor cazare, etc. Se ajunge acolo cu maşina mergând în sus spre spitalul Judeţean, trecem de hotelul Silver şi o luăm pe drumul ce merge în stânga jos spre Săldăbagiu de Munte.

Anyway, am fost la restaurant, care e aranjat rustic, fiind prezente multe elemente de decor vechi, de exemplu lămpi din acelea vechi cu ulei. Până şi chelnerii sunt îmbrăcaţi în straie populare. E o locaţie frumoasă şi liniştită. Seara sunt şi cântăreţi live la restaurant. Am comandat nu ştiu ce fel din meniu (mâncărurile aveau poză şi mi-a plăcut cum arată). Mâncarea este foarte bună şi multă. Nu am reuşit să mănânc tot deşi îmi era o foame mare. Pe marginea lacului sunt amenajate locuri de pescuit, dar din păcate era seară, şi nu am văzut prea bine lacul.

Voi mai reveni la Han pentru că mi-a plăcut locul şi mâncarea.