New acquisition

A venit timpul ca vechiul passat din 2003 sa îşi găsească un înlocuitor. Tot passat berlină, dar cu 10 ani mai nou.

Culoare gri metalizat in loc de alb iar în interior pe bej, not bad. Puţin mai mulţi cai putere decât cei vechi şi dotări mai moderne. Încă nu am făcut multe ture cu ea, dar urmează. Familie mai numeroasă, nevoie de spaţiu în continuare.

Nu ştiu ce va mai fi cu dieselurile, cât timp o mai ţin eu vor evolua cele electrice şi vor deveni mai accesibile. Vom vedea.

Concediu în Viena

Săptămâna aceasta am fost pentru câteva zile la Viena cu maşina.

Am pornit dimineaţa pe la 7 şi am făcut cam 8 ore cu tot cu opriri. Înainte să ieşim din ţară am oprit să luăm vigneta pentru autostrada de Ungaria şi Austria. Pentru Ungaria am luat pe 4 zile, iar pentru Austria minimum e de 10 zile.

Am intrat pe autostradă lângă Debrecen. Popasurile sunt dese, iar drumul a fost presărat cu câteva incidente: la o dubă i-a explodat cauciucul, alta era în flărăcări iar un alt automobil s-a buşit de parapet şi a blocat circulaţia câteva minute.

În Viena am ajuns destul de uşor la hotelul Meininger unde am fost cazaţi, ieşind în zona Favoritten de pe autostradă. Nu am avut GPS, ci mi-am listat pe hârtie câteva indicaţii de pe Google Maps.

Parcările la hotel erau toate ocupate (12 euro pe zi), astfel că a trebuit să ne învârtim după un loc. Găsirea unui loc gratis este un chin, fiind plin de maşini, dar am avut noroc cu un cetăţean român ce lucra în Austria şi ne-a lăsat în locul lui.

La hotel a fost bine, staff-ul amabil, iar metroul a fost foarte aproape (2 minute de mers pe jos). Lângă hotel sunt multe magazine şi se poate ajunge rapid pe jos la Belvedere. Prin oraş au fost destul de mulţi români, turci şi arabi.

Am vizitat Belvedere, centrul, Shonbrun şi parcul de distracţii Prater iar la întoarcere ne-am oprit şi pe la Parndorf şi Budapesta.

Câteva poze

Semn la un popas pe autostradă

Strada de lângă hotel

Clădirea unui centru comercial

Belvedere

Institutul cultural român

Orar magazin

Prin centru lângă biserica Sf Ştefan

Clădirea parlamentului

Festivalul de film de la Viena – un ecran cu o diagonală de vreo 30 metri

O poză din roata gigantică a parcului de distracţii Prater

Old Mill. Queen’s Pub.

Deşi am citit câteva păreri nu tocmai bune despre acest local, am fost totuşi până acolo azi. Localul era amenajat frumos, şi pentru că era iarnă, chelneriţele erau îmbrăcate în costum de moş, brăduleţi împodobiţi erau aşezaţi prin local, iar muzica era lină şi de sărbători. Localul mi-a plăcut, destul de mare şi cam întortochiat, cu multe scări şi cotituri.

Chelneriţa a venit şi ne-a luat comanda cu o mică întârziere, localul fiind plin ochi. Desertul nu am putut să-l comand imediat deoarece a zis că îmi ia comanda după ce mănânc pizza. Am comandat 3 pizza la fel, iar la una din pizza nu se vroia măsline şi ceapă. Aşa că nevasta a cerut să i se transfere măslinele ce nu sunt dorite pe pizza ei, dar ni s-a răspuns “nu se poate aşa”. Pizza comandată a fost “Old Mill” cu 11 lei dar cam naşpa la gust.

Sucurile au venit în 10 minute şi pizza în aproximativ 30 minute, fiind surprins deoarece auzisem de la soră-mea că a durat chiar 1 oră şi câteva zeci de minute să vină pizza. Chelneriţa mi-a fost antipatică.

Totuşi prefer Queen’s Pub. Chelneriţele sunt mai simpatice şi au la fiecare masă un buton pentru a chema chelneriţa. Preţurile sunt destul de bune şi pizza e mai bună ca în Old Mill. Am avut o singură problemă în Queens cu o bere fără alcool ce era expirată. I-am semnalat chelneriţei şi mi-a înlocuit-o fără probleme cerându-şi scuze.

Bec fază scurtă

Ieri dimineaţa am intrat în maşină, iar la aprinderea farurilor, becu de fază scurtă s-a dus. În pauza de la servici am purces spre un magazin cu piese auto pentru a achiziţiona una bucată bec denumit H7 pentru fază scurtă, maşina fiind un passat model 2003.

Ajuns lângă magazin, parchez pe o zonă ingheţată care mi-a făcut felul. Mă dau jos din maşină şi vreau să pornesc spre magazin. Între timp îmi dau seama că mi-am uitat portofelul, dar nu mai apuc să mă întorc deoarece mă trezesc lat lângă roata maşinii. Încă mă doare mâna cu care am lovit bordura. Nevasta din dreapta a râs atât de tare încât i s-a mişcat lentila de contact de la loc. După înjuraturile de rigoare, achiziţionez becul H7 fază scurtă no-name în valoare de 8 lei.

În parcare constat că becul se schimbă foarte uşor pe partea şoferului. Paşii pentru înlocuire sunt: 1. datu la o parte a bucăţii de plastic prinsă în cleme aflată în jurul capacului pentru antigel ca accesul să fie mai bun, 2. se scoate bucata moale de plastic ce acoperă becul. 3. se ia afară conectorul desprinzând clemele bucăţii din metal ce ţine becul. 4. se ia afară bucata de metal prin răsucire şi se bagă bec nou.

Dacă tot mă aflam în parcare, am vrut să dau jos noroiul îngheţat adunat lângă roţi, dar am fost apostrofat de un babalâc care îmi spunea că să nu las în parcare mizeria îngheţată de lângă roţi deoarece alţii nu pot parca, şi alte asemenea tâmpenii. WTF? Anyway, i-am raspuns de câteva ori “bine” sec, dar când am văzut că tot dă din gură, am renunţat şi m-am tirat lăsând operaţia pentru mai târziu.

Frig. Iarnă. Zăpadă.

De câteva zile s-a instalat iarna în Oradea. A nins aseară. Dimineaţa uşile de la maşină erau îngheţate, iar maşina acoperită de zăpadă. Vreau să deschid portbagaju, pauză. Trag de uşă cu putere, se deschide, zăpada cade pe scaun. Damn. Chestia mică din plastic pentru curăţat zăpadă cumpărată acum câteva zile din Selgros cu 2 lei s-a dovedit a fi utilă. Stau 15 min să dau zăpada jos de pe maşină. Dau drumu la lichidu de parbriz să topesc ceva. După câteva încercări, apare semnal pe bord că e gata lichidu.

Ies din parcare cu spatele, nu văd nimic. Geamuri aburite. Dăi până face poc. Dau să merg, roţile se învârt, maşina stă. Într-un final pornesc. Aeru cald pe parbriz la maxim. Încă e aburit, dar merg înainte. Văd în faţă precum unu cu cataractă de 1 cm. Din fericire nu lovesc nimic. Dacă aşa e în Oradea, cum o fi în judeţele cu cod galben?

La muncă brazii din curte sunt împodobiţi cu lumini şi acoperiţi de zăpadă. Cu toate acestea, iarna e anotimpul meu preferat.

Maşină de făcut pâine

Mai nou mănânc aproape în exclusivitate pâine făcută la maşină. Dacă vă place pâinea eu vă recomand să luaţi un aparat de făcut pâine. Diferenţa de preţ faţă de o pâine cumpărată de la magazin şi cea făcută acasă nu e foarte mare, dar gustul diferă foarte mult, pâinea făcută acasă fiind mult mai gustoasă.

Spre deosebirea de pâinea cumpărată, cea făcută acasă nu conţine amelioratori şi mai ştiu eu ce minuni. Aparatul are 2 palete (cică frământă aluatul mai bine) şi mai multe programe de funcţionare. Se adaugă făină, drojdie, apă, sare şi maşina face restul. În timp ce se coace pâinea se poate face un tuning a pâinii prin adăugarea unor ingrediente. Se pot face şi cozonaci sau alte produse de patiserie. Se găsesc pe net tot felul de reţete speciale pentru maşina de făcut pâine.

Maşina de făcut pâine şi produsul arată similar cu cele din pozele de mai sus. Pozele au fost preluate de aici.

Kaufland

Dintre toate hypermarket-urile de pe piaţă, parcă cel mai mult îmi place la Kaufland. La Kaufland se găsesc produse marcă proprie, care îmi plac tare mult. Câteva exemple de astfel de produse ar fi: castraveţi, alune, şuncă. Chiar dacă nu este în Oradea un magazin Kaufland, când trec prin Satu Mare pe la socri intru şi îmi fac plinul. Am fost şi în weekend pe acolo, am văzut un raion cu globuri şi decoraţiuni specifice Crăciunului. S-au pregătit deja pentru sărbători. 🙂

Luna de miere la Paris

În cele 10 zile petrecute la Paris am reuşit să vizităm aproape tot ce ne-am propus. Nu am reuşit să vizităm interiorul muzeului Louvre deoarece e foarte mare şi ne trebuia mult timp să ne plimbăm pe acolo.

Am călătorit cu Wizzair. Zborul a fost plăcut, avionul a fost un Airbus mare cu locuri cam strâmte, nu a scuturat foarte tare, dar mie tot mi-a fost frică. Deoarece e companie low-cost, nu oferă mâncare pe avion decât contra cost. Mâncarea pe avion e foarte scumpă (un sandwich nimuric e 4 euro) aşa că am preferat să fac foamea.

Am aterizat la aeroportul Beauvais care e la vreo 50 kilometri de oraş (1 oră de mers cu autobuzul). Un bilet de autobuz a fost 13 euro, iar scaunele erau cam incomode şi foarte strâmte.

În oraş a trebuit să luăm metroul. Ne-am descurcat cam greu iniţial, dar apoi am făcut rost de o hartă a Parisului gratis de la un chioşc cu informaţii, şi a mers treaba mai uşor apoi.

Am stat într-o garsonieră (mai multe detalii aici) foarte aproape de primărie (10 min de mers pe jos), Notre-Dame (15 min de mers pe jos) şi muzeul Louvre. A fost mai bine decât la un hotel, deoarece aveam de toate şi puteam să ne facem de mâncare sau să ţinem un iaurt în frigider. La restaurante mâncarea e foarte scumpă faţă de supermaket unde preţurile se pot compara cu cele de la noi la multe produse.

Au fost foarte mulţi turişti şi oameni care mai de care mai ciudaţi (îmbrăcaţi ca la circ sau cu diverse apucături), dar şi oameni de treabă (un negru simpatic, văzându-ne pierduţi în spaţiu, ne-a ajutat cu metroul fără să îi cerem ajutorul). Mulţi cerşetori, oameni fără locuinţă şi negri.

Transportul cu metroul e foarte bine pus la punct. Ne-am făcut abonament de 2 zile pe metrou (14,4 euro pe 2 zile nelimitat, iar un bilet cu o călătorie e 1,6 euro pentru zona 1, adică zona centrală).

Obiectivele importante sunt foarte frumoase şi imense. Seara turnul Eiffel e luminat, iar la fiecare oră, timp de 5 minute, se aprind multe beculeţe ce se tot aprind şi se sting de zici că turnul e un pom de Crăciun. Notre Dame e foarte frumoasă, am prins duminică o slujbă cu cor foarte frumoasă. Castelul de la Versailles e minunat, cu nişte grădini frumoase şi imense. Am stat vreo 5 ore acolo dar nu am reuşit să vedem tot. În castel ne-au dat căşti în care puteam asculta anumite detalii despre camera în care ne aflam.

Am urcat şi la etajul 59 a clădirii Montparnasse, de unde se vede tot Parisul (am avut reducere datorită abonamentului de metrou). Ne-am dat cu vaporaşul pe Sena (foarte fain, mai ales seara). Am luat biletele de pe net, care sunt mai ieftine cu aproape 50% decât dacă le iei de acolo (http://www.vedettesdupontneuf.com/).

În fiecare grădină sau parc, pe locurile fără iarbă, unde te plimbai, era praf pe jos iar seara ajungeam cu pantofii albi. Mai mult, erau mulţi care făceau jogging şi ridicau praful which sucked.

Terasele erau foarte multe iar mesele împânzeau trotuarul. Mie nu mi-a plăcut modul lor de a sta la terasă în mijlocul trotuarului iar la 2 paşi e drumul circulat de maşini poluante.

A fost bine, chiar dacă seara nu mai puteam de oboseală.

Nuntă la hotel Perla, Băile 1 Mai

După multe pregatiri şi stres a venit şi ziua nunţii, care, din fericire, a ieşit mai bine decât m-am aşteptat. Am pornit pe la 13:00 după mireasă iar petrecerea s-a terminat dimineaţa la 4.

Cununia civilă a fost la Casa Tineretului în Ioşia iar cea religioasă la Biserica cu Lună.

La restaurantul din incinta hotelului Perla totul a decurs aproape perfect. A fost doar o mică problemă: tortul a fost adus cam repede, iar restaurantul nu are o cameră frigorifică. Astfel, tortul a fost ţinut câteva ore la cald şi pe când s-a scos s-a cam pleoştit, dar la gust a fost excelent. Tortul a fost făcut la cofetăria Perla, de pe bulevardul Dacia.

Mâncarea şi servirea a fost excelentă, iar aranjarea a ieşit foarte bine. Am avut de ales din 10 variante de meniu, începând de la 100 lei până la 165 lei. 10% din totalul consumaţiei a fost pentru chelneri, iar meniul a fost alcătuit din 5 feluri de mâncare, au fost incluse băuturile răcoritoare (1.5 litri de lichid pe persoană) şi o băutură alcoolică primară (vinul sau berea la alegere) plus o cafea de persoană. În plus, hotelul ne-a oferit gratuit o cameră matrimonială.

Pozele, muzica şi filmarea video a fost asigurată de echipa nuntalaoradea.ro împreună cu prietenul DJ Mendez.

Câteva poze se află aici.